1. Ce te-a inspirat să devii antreprenor și ce anume te-a determinat să alegi să participi la programul EMPRETEC?
Eu am fost mereu inginer prin excelență. Creativ, curios, mereu cu o idee nouă în lucru (de multe ori cu câteva idei noi, simultan). La un moment dat am realizat că asta nu e tot. Aveam idei, aveam entuziasm, dar îmi lipseau exact lucrurile care te duc mai departe: perseverența, focusul, abilitatea de a rămâne pe un drum și de a construi ceva stabil, nu doar interesant.
Așa am ajuns la EMPRETEC. Simțeam că am multe bucăți din puzzle, dar că nu le pot pune cap la cap singur. Mă atrăgea ideea de a învăța cum să gândesc ca un antreprenor, nu doar ca un creator de tehnologie. Am venit pentru claritate, pentru structură, pentru un fel de antrenament al minții pe partea care la mine era mai slabă: partea de obiective clare, asumare și execuție disciplinată.
Și chiar asta am primit. EMPRETEC m-a ajutat să pun lupa pe mine și să văd ce lipsea din construcția mea ca om de acțiune, nu doar ca om de idei.
2. În primii ani de antreprenoriat, care au fost cele mai mari provocări și cum ai reușit să le gestionezi?
Îmi era greu să fiu perseverent pe termen lung. Mă entuziasmam repede, dar oboseam la fel de repede. Nu înțelegeam conceptul de obiective. Lucram haotic. Fără plan. Fără direcție.
Nu știam să deleg. Aveam impresia că trebuie să le fac pe toate. Eram mereu ocupat, dar nu avansam cu adevărat. Munceam mult, dar în cerc.
Am început să învăț pe pielea mea. Să-mi stabilesc obiective mici și clare. Să le revăd zilnic. Să am răbdare. Să las lucruri în mâna altora. Să accept că nu pot controla totul. A fost greu, dar necesar.
3. În ce mod EMPRETEC a contribuit la schimbarea perspectivei tale asupra afacerii?
Cel mai mult m-a ajutat ideea de obiective SMART. Clar. Concis. Măsurabil. Cu termen limită.
Până atunci, totul era vag. „Vreau să lansez un produs”. „Vreau să ajut oamenii”. Nu era nimic concret. Nu știam dacă am reușit sau nu. Nu aveam termene. Nu aveam unități de măsură.
Când am învățat să îmi pun obiective SMART, s-a schimbat tot. Am început să știu ce fac azi, ce fac mâine și ce trebuie să fie gata până vineri. M-a forțat să ies din zona de visare și să intru în zona de acțiune.
Și da, a fost greu. Dar și extrem de eliberator. Pentru prima dată simțeam că avansez cu ceva clar, nu doar cu idei.
4. Cum ai gestionat riscurile și incertitudinea, mai ales în perioadele de criză sau de schimbare rapidă a pieței?
Riscurile nu dispar niciodată. Nici incertitudinea. Ce am făcut a fost să-mi definesc mai bine limitele. Să știu ce pot controla și ce nu.
Când lucrurile s-au schimbat brusc, m-am întors la lucrurile simple: obiective clare, rutină, adaptare din mers. Am ajustat planurile, dar am continuat să merg în aceeași direcție.
Am învățat să testez idei mai repede. Să nu pun toate resursele într-un singur plan. Să fiu flexibil fără să devin haotic.
Și, poate cel mai important, am acceptat că uneori n-ai cum să știi totul dinainte. Dar poți să înaintezi pas cu pas, chiar și în ceață.
5. Care sunt cele mai importante lecții învățate de la alți antreprenori sau mentori din cadrul EMPRETEC?
Să gândesc altfel. Să ies din șabloane. Să nu mai iau lucrurile de-a gata, doar pentru că „așa se face”.
Una dintre cele mai importante lecții: cele mai dure constrângeri nu vin din exterior. Vin din mintea noastră. Din frici. Din presupuneri. Din ideea că „nu se poate”.
Am învățat să pun sub semnul întrebării tot. Să testez. Să nu mă blochez înainte să încerc. Asta m-a ajutat mai mult decât orice strategie.
6. Cum îți stabilești obiectivele pentru afacerea ta și cum măsori succesul pe termen lung?
Nu cred în „viziuni pe 10 ani” scrise pe un panou. N-am găsit niciodată inspirația acolo.
Pentru mine, obiectivele sunt ca niște check-in-uri. Mă opresc, mă uit în jur, văd dacă sunt unde vreau să fiu. Dacă nu, schimb direcția. Dar nu mă opresc.
Scriu ce vreau să fac. Pe scurt. Dacă pot să explic obiectivul în 10 secunde, e bun. Dacă nu, mai tai din el.
Succesul? Când simt că fac ceva care contează. Când ce fac azi mă apropie de ceva în care chiar cred.
7. Cum construiești și gestionezi o echipă eficientă în momentele de creștere rapidă?
Cheia e să fii om. Nu lider autoritar. Nu șef. Om.
Să fii acolo când au nevoie de tine. Nu doar la deadline. Și când le e greu. Și când nu știu dacă mai pot. În momentele alea se formează încrederea.
Relația nu e de sus în jos. E invers. Tu îi servești pe ei. Nu ei pe tine. Ești acolo să le faci viața mai ușoară, nu mai grea.
Oamenii nu funcționează pe KPI-uri. Funcționează pe încredere, respect și sentimentul că ceea ce fac are sens. Dacă le oferi asta, vor merge cu tine până la capăt. 100%.
8. Cum îți menții echilibrul între viața personală și cea profesională?
Întrebarea pleacă de la o idee care nu mi se potrivește. Că viața profesională e grea, iar cea personală e partea frumoasă.
Dacă ajung să simt așa, înseamnă că trebuie să schimb ceva. Domeniu, ritm, proiect. Ceva e greșit.
Pentru mine, lucrurile nu sunt împărțite așa clar. Ce fac în „business” face parte din cine sunt. Nu vreau să trăiesc ca două persoane separate – una care muncește și una care trăiește doar în weekend.
Echilibru, pentru mine, înseamnă să-mi construiesc o viață în care să existe loc pentru amândouă, tot timpul. Cu bucurie. Cu pauze. Cu oameni dragi. Și cu sens.
9. Dacă ai putea să îți dai un singur sfat ție, ca antreprenor la început de drum, care ar fi acesta?
Tu ești, de cele mai multe ori, cea mai mare piedică în calea ta. Nu piața. Nu crizele. Nu lipsa de bani sau de conexiuni.
Tu.
Frica, perfecționismul, amânarea, neîncrederea – toate astea pornesc din tine. Și dacă nu le recunoști la timp, le confunzi cu realitatea.
Aș fi vrut să înțeleg mai devreme că multe „nu se poate” erau doar în capul meu. Și că uneori, ca să înaintezi, trebuie să te dai tu singur la o parte.
10. Cum vezi viitorul antreprenoriatului în România?
Sincer? Habar n-am. Și cred că nimeni n-are. Lumea se schimbă prea repede ca să ne prefacem că știm ce urmează.
Ce putem face e să rămânem flexibili. Prezenți. Cu ochii deschiși. Să învățăm repede. Să nu ne îndrăgostim de planuri, ci de proces.
Tendințe? Sigur: AI, sustenabilitate, economie circulară, digitalizare. Dar mai important e să fim pregătiți să schimbăm direcția când e cazul.
Și, între timp, să nu uităm să trăim. Să râdem. Să ne bucurăm de oameni. De idei. De greșeli. Pentru că, până la urmă, asta e viața de antreprenor: un haos creativ în care, dacă ai curaj și rămâi viu, se poate întâmpla ceva magic.
Viorel Spînu – https://viorelspinu.com
